O sa ma stii de undeva

23 Mai

O sa te trezesti intr-o dimineata si nu o sa mai fie parfum. O sa iti dai seama, ca ceva lipseste si chiar si cearceaful o sa te zgarie. Trist e putin spus, dar e o stare pe care o ascunzi. Iti imaginezi o atingere care sa iti aduca inapoi simturile, sa poti manca, sa poti mirosi…
O privire, o simpla privire si brusc sa explodeze toate culorile, brusc sa fi in lumea ta…
Sa poti sa simti bataile inimii si sa ti se ridice nodul din cosul pieptului, sa nu spuna nimic sa o iei de mana si….
Sa fie cald, padurea sa te lase sa ii spui tot ce nu ai putut. Sa te simti implinit ca o ai langa tine, sa renunti la tot si sa fugi in lume. Sa o iubesti cat pentru o viata…. Ai curaj?
-Hai deschide ochii, spune, e o zi lunga! Hai, sus, ai treaba!!
Si te ridici, totul e mecanic, te trezesti in fata oglinzi si nici nu stii daca te-ai odihnit. O noua zi incepe si pentru ca e cald, nici aerul conditionat din suv nu face fata. Volumul muzicii,acopera viata cotidiana si fara sa vrei dintre toate e o ea, mai simpla decat ai fi crezut, o ea care te face prin zambet sa iti opresti privirea asupra ei.
Visul e derulat deja, jocul e facut si distractia e gata. Regretul ca nu l-ai trait e mai mare decat a fost pana acum. Toate au avut culoare, parfum, gust si sens pentru o fractiune de secunda, o sa o visezi la noapte din nou si ea te va cauta in vise…
Trece vremea si uiti cum arata, stii ca vrei sa o cauti, dar nu stii de unde sa incepi. O sa recunosti un parfum si o sa o ma stii de undeva….

Dear friend

17 Mai

Pentru ca “missing you” ma inspira mai mult decat crede uneori si de cat as vrea, o sa ii zambesc rautacios data viitoare, nu de alta dar o sa isi ia nasul la purtare.
M-a invitat pe mine si pe Diva, la o sindrofie care nu a mai avut loc, normal ca ne-am batut putin joc de el. Din putinul pe care l-am vazut acolo cat am asteptat, aproape o ora si mie nu imi place sa astept, mi-a venit o idee. Buna, sper eu si daca aveti rabdare o sa intelegeti ce vreau sa spun. 
Am pornit de la dragoste si cum e normal se poate ajunge si la ura. Ce faci in momentul in care iti dai seama ca mai e putin timp pana la ura? Pana in momentul in care tot ce ai incercat sa cladesti se duce cu valul care vine asa pe neasteptate? Nu e vorba de vreo iubire pierduta, e doar vorba de prietenie…
Eu sunt impulsiva si stiu ca uneori e un defect, dar impulsivitatea asta ma face sa te sun si sa te caut, drag prieten pana imi raspunzi, pana in momentul in care stiu ca am spus tot ce puteam si am dezbatut fiecare problema, in apararea mea. Ma face sa nu imi termin povestile, doar de dragul de a sta langa tine. Ma face sa spun “orice” in momentul in care stiu ca ne distram. Ma face sa plec cand stiu ca poate, daca as mai sta ne certam si nu e bine. Da, daca gresesc as vrea sa fiu iertata si as vrea sa si intelegi de ce am ajuns la gresala. Sa spunem lucrurilor pe nume fata in fata, nu doar prin mesaje. As vrea sa stii ca daca imi esti prieten/a te poti astepta sa sar noaptea din pat la un simplu bip; dar durerea din suflet daca te-am pierdut nu o sa o vezi pentru ca indiferenta isi face repede locul pe fata mea, desi stim amandoi ca e o masca. 
Nu vorbim de compatibilitate sau de prima impresie pentru ca am descoperit in timp ca amandoua se pot schimba. Am avut colegi de clasa pe care nu ii puteam suporta si acum imi sunt prieteni buni. Prima impresie e doar asa de contur, din punctul meu de vedere, nu tot timpul te caracterizeaza. Normal ca toate trec si daca astea ar fi probleme in lume, toti am zambi mult la un moment dat. 
Dar eu iubesc, pentru ca vreau sa fiu iubita, sa ma simt frumoasa, inspirata, sa am forta necesara pentru alte probleme mai grele, sa pot zambi fara motiv, sa am creativitate, sa pot sa fac terapia asta prin scris, sa simt in final ca traiesc…
Foarte mult timp am vrut sa scriu un fel de scuza, pentru diferite persoane pe care, poate, le-am dezamagit, pana azi nu am avut curajul si da, drag prieten si tu ai pus umarul la imboldul asta. 
Cred ca atat timp cat ai respect fata de orice, acel orice merita ascultat si poate daca intelegi ii dai o a doua sansa. Din respect il asculti! Sansa o dai daca merita! 
Asa ca “missing you” fara dragoste nu esti om! Diva multumesc ca ma asculti! Draga prieten, scuze! 
O sa termin simplu cu doua citate scurtate si putin adaptate: “sa ma injuri, sa ma certi, dar sa nu pleci” si “momentu-n care incepi sa intelegi ce m-a miscat, tine de fler, e un mister in noi”! 
Noapte buna, copii! 

Pită unsă cu cuţîtu’

22 Apr

Nu o sa va spun despre cat de mult ar fi trebuit sa mancati sau cat de putin si cat de bine se simt cei care nu au exagerat, fiecare mananca cat vrea si cat poate. O sa va spun despre un mic truc care pe mine ma pune pe picioare si la o raceala mai puternica.
In lista de cumparaturi pe care fiecare din noi cred ca o are, exista cate o mica/mare placere vinovata. In lista mea este trecut un pachet de unt. Despre asta vroiam sa va spun, despre unt. Cum untul asta asa putin sarat e noua mea placere vinovata. Cum untul asta ma trezeste noapte din somn de pofta, iar daca apuc sa visez, ma visez o “chef” cu cutitele putin tocite,vorba reclamei, iar mancarea nu poate fi comparata cu nimic. Da, in momentul in care s-a terminat nu vroiam decat sa ma duc sa mai cumpar si da, l-am si cumparat. Poate din cauza lui, anul asta a fost primul an in care m-am abtinut din a face multa mancare, cum se face de sarbatori, ca dupa sa nu pot sa inchid frigiderul sau mai rau sa o arunc.

Fiecare isi face sarbatorile cum vrea, sta in familie sau devine musafir. Traditia se schimba de la familie la familie si de la an la an, tot ce conteaza e sa faci ce iti place si sa te simti bine. Oriunde ai merge si orice ai face, mananci si bei si dupa ce ajungi acasa sau pleaca musafirii, oricat ai fi de plin parca-parca ai mai manca ceva si nu stii ce. Problema e a doua zi cand nu mai poti face nimic din cauza prea-plinului.

De fiecare data cand imi era rau sau mancam prea mult, a doua zi mama imi facea pe plac,cum presupun ca fac toate mamele si incepea sa ma intrebe ce sa imi faca sa imi treaca. Aici normal ca puteam sa cer orice de mancare. Ar fi facut tot ce ii statea in putere doar sa ma simt mai bine. Normal ca incepeam si eu cu micile exagerarile si mamei nu ii placeau si nu dupa mult timp ajungeam la: “da, auzi tu, o pită unsă cu cuţâtu’ n-ai vrea?” ma facea instant sa rad si incepeam sa ma simt mai bine. Pita asta venea la pachet cu o cana de ceai de “zahar ars”. Iar lingura de lemn cu care topea zaharul si pe care facea in asa fel incat sa mai ramana zahar ars, era desertul.
Acum tot ce mai ramane e sa imi fac un ceai de zahar ars, sa pun painea la prajit si sa o ung cu un cutit plin cu untul ala bun de mai devreme.

Missing you is what I do

28 Mar

Cica norocul si spiritul de aventura primeaza, sa nu uitam de darul premonitiei si de aici incepe povestea de azi.
O poveste care are legatura si cu realitatea. Pe la 9 dimineata primesc un mesaj de la un prieten drag sufletului meu, care printre cuvinte de cearta, ca e 9 si s-ar putea sa dorm imi spune:”missing you is what I do”! Normal ca l-am sunat si am povestit cam o jumatate de ora dupa care viata contidiana si jobul au pus punct conversatiei, dar de aici a inceput si visul.

Ca da, fericirea e diferita pentru fiecare din noi si fericirea mea nu seamana cu a ta sau a lui, e a mea si pe mine lucrurile marunte si dragi mie ma fac fericita si nu ar putea sa te faca si pe tine la fel de fericit. Dar cred ca fericrea se schimba o data cu maturizarea si incepe si cu ceea ce te face sa te simti confortabil. De aici te gandesti ca o data ce te-ai maturizat ai putea si sa faci ceea ce iti doresti sau cel mai normal sa spui ceea ce vrei si ai fi si mai fericit. Nimic mai simplu, dar mai trebuie sa ai si putin tupeu.

Si ajung sa ma gandesc la ce duc dorul, imi dau seama ca mi-e dor si de mine si ca as vrea sa imi iau campii si sa plec in lume si brusc ma trezesc spaland vase si zic plec dupa ce spal vasele, defapt plec dupa ce fac curatenie, stai ca nu pot azi ca mai am treaba si oricum nici weekend nu, ca am planuri si uite asa trece vremea si nu plec. Si nu plec nici peste un an, ca am alte lucruri marunte care ma fac fericita si nu mai vreau sa plec. Si dupa ceva timp apare regretul ca macar in vacanta ma puteam duce si era mai bine. Si dupa te trezesti din vis si esti deja pe drumul spre un chef fericita ca iti sta bine rochia sau ca ai primit un compliment. Si defapt nu esti asa de fericta si stai intr-o stare latenta si astepti momentul in care toti factorii iti sunt favorabili sa poti spune sau sa poti face ce vrei.

Si e si primavara si crezi ca starea asta e de la astenie si mai mult stii ca o sa treaca.
Dar vorba cantecului: “au innebunit salcamii si tu vrei sa fiu cuminte??”

3 in 1

15 Mar

Si e un fel de sampon cu balsam si masca de protectie. De ce? Pentru ca nu am mai scris de mult si poate sunt multe de spus.

V-as spune de momentele in care stiu ca zambetul nu mi-l fura nimeni, ca am invatat ca probleme pot sa para mici si ca au tot timpul o rezolvare, ca am un anume playlist si in fiecare dimineata, pret de 15 minute trec prin toate starile posibile.
V-as spune ca am asa un dor si nu e vorba de o persoana, ci mai degraba de o lipsa a unui lucru pe care nu il pot descrie. V-as spune ca da, pot sa vorbesc fara perdea despre tot ce vreau sau mi-as dori sa am, ca as vrea sa musc mai tare si mai mult din viata.
Nu am scris pentru ca am considerat ca sunt lucruri prea marunte si nu merita atentie, dar surpriza de fiecare data cand imi vine sa vorbesc despre o idee de text am titlul si primele fraze si piesa cu care sa asociez si sfarsitul mai mult stiu ca ar placea. Am avut impresia ca orice cuvant as scrie s-ar interpreta si ca orice fel de aluzie ar merge fix la punctul ochit, oricum merg si oricum se simt asa ca de ce sa imi para rau ca pe langa amintire, imi mai ramane si ceva scris.
De data asta nu va tin mult, puteti sa o considerati o reintroducere, vara asta cel putin o sa incer sa va fac putin mai curiosi. Stiu ca ati putea intelege ca sunt cu capul in nori sau poate nu ati inteles nimic. Poate chair sunt asa putin sarita de pe fix, dar am si idei clare si teluri de atins si mai mult nu as fi eu daca nu as fi asa.
Pas cu pas pana aici si de acum doar sa descopar cu ce buton de pe tastatura sa incep.

Mar copt cu gust de piper

4 Dec

Sunt nevoita sa ma scuz de la inceput, deoarece nu este un monolog cu tema culinara, titlul ales e ca o perdea de matase ce se misca suav in bataile vantului, mascand un tomberon, ce-i drept plin cu de toate specifice destinatiei lui;
In cazul de fata tomberonul din discutie este reprezentat de o categorie de barbati des intalnita prin metropola contemporana, mereu prezent , activ , flexibil si divers sau mai exact de diferite forme, natii si “posibilitati” dar care toate aceste atribute au in comun un singur aspect, definitia lui……mentionata la inceputul frazei.
N-ar fii problematica existenta lui daca nu s-ar mula atat de perfect asemeni lupului deghizat in oaie, in altceva decat este acaparand atentia mai multor genuri de femei decat i s-ar potrivi sau mai exact decat ar merita, lasand in urma lui gustul amar al nepasarii mascat in fraza “nu-s pregatit”.
Atat de atent la detalii si aparent nepasator,exista peste tot…poate fii colegul de servici, baiatul ce te-a servit aseara la un bar, cel ce te-a adaugat mai devreme pe facebook ca prieteni sau surprinzator …. poate fii prietenul tau; Acum ca ti-am acaparat atentia, ma vad obligata sa ma justific, prin a incepe sa dau jos toate acele “perdele de matase” atent stuvuite peste el, de-a lungul anilor experientei sale prin definitie carnala sau numita de noi prin ei….nepotrivire de caracter.
Ghidat prin viata de principii tabu, nu cunoaste limita bunului simt in a se putea opri cand nepasarea lui doare, cand e mai mult prezent prin absenta si floarea primita de la el e inca la florarie…necumparata.Pedant din fire si usor neglijent, posteaza mereu in cel neinteles, ranit adanc in suflet de ele……………….”nu le cunosti” iti spune cand tu asemeni copilului in poala bunicii astepti sa asculti povestea soldatului ranit pe front …probabil nici n-au existat, dar “ele….si numai ele…l-au facut sa fie el cel de azi, cel ce a vazut in tine altceva” iti spune si… “total altul maine dimineata” (dar acest aspect mereu e uitat sa ti-l mentioneze).
Daca era un film prost la cinematograf, te-ai fi putut ridica sa iesi savurand in drum spre parcare ce-a mai ramas din cupa de “delir” dar din pacate in viata reala ghidate de curiozitate sau vrajite de mrejele lui accepti sa fii mai mult decat un spectator, in speranta ca vei schimba ceva, asemeni alchimistului dibaci, poti face din doi…trei…si din el…in THE ONE.
Majoritatea femeilor se ghideaza in cautarea relatiei ideale ce poate duce spre un mariaj, dupa principii dobandite din propria experienta de viata si lectii primite de la parinti- sa fi intelegatoare si ascultatoare, sa ai incredere, sa iubesti, sa fi o buna gospodina, muncitoare si devreme acasa……Ma vad nevoita sa adaug ca tot ce te-a invatat mama ta va fii folosit impotriva ta, asta in cazul in care ai nebunia sa le aplici cu el. Nu te-a ales jurat fiind la o competitie de dat cu mopul printre rafturile vreunui magazin de electrocasnice, mai mult ca sigur ca i-ai starnit atentia cand ai jucat un mic rol de-a te masca in mica diva, independeta, atragatoare si neinteresata de el.Un rol ce trebuia sa-l iei cu tine peste tot, dar asemenei actorului ce si-a lasat masca la bal, asa
te-a lasat si el cand a vazut ca sub tot ce-ai prezentat esti doar tu, nimic mai mult si prea putin pentru el.
Sa nu cazi in delir, asa e el…atras de sexul slab prin definitie,actorul ideal, ce-si face iesirea dupa spectacol atat de imperfect contrar intrarii sale pe scena. Curios mai mult de ce va fii decat de ce-a ramas…
“Si asa a inceput totul”, vei spune mult mai tarziu la o cafea in miez de noapte, induse de atatea insomnii.Asemeni dusului rece te vei trezi sa realizezi ca achimistul amator din tine n-a facut……………… decat reteta “marului copt dar… cu gust de piper”…

Uitam de anii frumosi…

16 Sep

Pentru noi era asa o “chestie” sa mergem cu autobuzul la scoala, nu trebuia sa vina nici mama, nici tata dupa noi si mai ales nu se bloca o intreaga banda pentru asta! Daca stateai aproape de scoala erai bastan, dormeai pana la fara 15!
Noi nu aveam Mc sau foodcort pentru pranz, “sandviciurile” facute de bunica cu corn incalzit, cele cu salam si salata sau painea in ou, ale colegelor, erau la mare cautare si daca cumva aducea cineva ceva mezel nou era in voga o saptamana.
Hainele trebuiau sa fie curate, nu sa stantate dg-uri pe ele. Uniforma era completata cu blugi lotus si era cam obligatoriu sa ai macar o pereche si nici nu costau cat o pereche de “jimichu”. Ne plimbam pe sus pe la Central prin bazar sau mult mai tarziu pe la Sora pe la magazine si asta dupa scoala. De chiulit o faceai maxim 2 ore pe saptamana si cafeaua de dimineata a aparut pe undeva prin a 11 cand mai mergeai o data la 2 luni la o discoteca, nu club.
In timpul orelor, se plimbau biletele pe care trebuia sa le palmezi destul de bine sa nu le vada profa si erau maxim 3 fete abonate la ele. Daca cumva iti venea sa razi,erai scos afara din clasa si cand intrai parca radeai cu si mai multa pofta, dar pana nu te calmai nu te primea nimeni. Noi ne bucuram de pauza mare pentru ca puteai sa te joci sau sa povestesti mai mult, si stateam ascunsi sa fumam o tigara!
Eram respectuosi cu profesorii, ne era frica de o nota rea si stiam ca ne asteapta o pedeapsa acasa. Parintii erau parca bineveniti la final de an cand notele erau peste medie, iar la sedinte niciodata nu erau de gasit. Nu te puteai da mare cu un 4 in teza si te enervai putin daca colega de banca lua o nota mai mare.
Stiu ca am evoluat mult si stiu ca sunt mult mai multi bani si e mult mai mare saracia, dar parca ar trebui sa le reamintim parintilor de azi de modestie,respect,bunavointa. Parintii ar trebui sa inteleaga ca un copil de 11 ani nu prea are ce sa faca cu un smartphone si ca nu il foloseste la maxim. Copii nu ar trebui sa stie diferenta de pret dintre un X5 si o Dacie. Sa le reamintim parintilor ca au avut o copilarie frumoasa, chiar daca nu am crede si s-au multumit cu putin. Sa le ramintim ca a “trai ca bogatii” e o expresie de oameni mari si responsabili, dupa cativa ani de scoala si cateva sacrificii ,iar copiii nu ar trebui sa faca diferenta intre ei, oricum sunt rai si spun mult mai multe lucruri decat ar crede ei si nu mai trebuie sa ii alimentam si noi. Copilul e o realizare de ta, dar daca nu il faci om nu e cea mai mare realizare si “haina nu il face pe om”!
Am doua linkuri pentru voi:
unul pentru parintii care inteleg ca viata conteaza:

http://www.napocarallyacademy.ro/atentie-incepe-scoala-mergi-cu-30

si unul pentru cei ce cred ca merge si asa, desi nu merge deloc:

http://www.stiridecluj.ro/social/elevii-din-cluj-napoca-au-tinut-inceputul-anului-scolar-pe-terase-imbracati-cu-haine-de-firma-foto

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.