Missing you is what I do

28 Mar

Cica norocul si spiritul de aventura primeaza, sa nu uitam de darul premonitiei si de aici incepe povestea de azi.
O poveste care are legatura si cu realitatea. Pe la 9 dimineata primesc un mesaj de la un prieten drag sufletului meu, care printre cuvinte de cearta, ca e 9 si s-ar putea sa dorm imi spune:”missing you is what I do”! Normal ca l-am sunat si am povestit cam o jumatate de ora dupa care viata contidiana si jobul au pus punct conversatiei, dar de aici a inceput si visul.

Ca da, fericirea e diferita pentru fiecare din noi si fericirea mea nu seamana cu a ta sau a lui, e a mea si pe mine lucrurile marunte si dragi mie ma fac fericita si nu ar putea sa te faca si pe tine la fel de fericit. Dar cred ca fericrea se schimba o data cu maturizarea si incepe si cu ceea ce te face sa te simti confortabil. De aici te gandesti ca o data ce te-ai maturizat ai putea si sa faci ceea ce iti doresti sau cel mai normal sa spui ceea ce vrei si ai fi si mai fericit. Nimic mai simplu, dar mai trebuie sa ai si putin tupeu.

Si ajung sa ma gandesc la ce duc dorul, imi dau seama ca mi-e dor si de mine si ca as vrea sa imi iau campii si sa plec in lume si brusc ma trezesc spaland vase si zic plec dupa ce spal vasele, defapt plec dupa ce fac curatenie, stai ca nu pot azi ca mai am treaba si oricum nici weekend nu, ca am planuri si uite asa trece vremea si nu plec. Si nu plec nici peste un an, ca am alte lucruri marunte care ma fac fericita si nu mai vreau sa plec. Si dupa ceva timp apare regretul ca macar in vacanta ma puteam duce si era mai bine. Si dupa te trezesti din vis si esti deja pe drumul spre un chef fericita ca iti sta bine rochia sau ca ai primit un compliment. Si defapt nu esti asa de fericta si stai intr-o stare latenta si astepti momentul in care toti factorii iti sunt favorabili sa poti spune sau sa poti face ce vrei.

Si e si primavara si crezi ca starea asta e de la astenie si mai mult stii ca o sa treaca.
Dar vorba cantecului: “au innebunit salcamii si tu vrei sa fiu cuminte??”

3 in 1

15 Mar

Si e un fel de sampon cu balsam si masca de protectie. De ce? Pentru ca nu am mai scris de mult si poate sunt multe de spus.

V-as spune de momentele in care stiu ca zambetul nu mi-l fura nimeni, ca am invatat ca probleme pot sa para mici si ca au tot timpul o rezolvare, ca am un anume playlist si in fiecare dimineata, pret de 15 minute trec prin toate starile posibile.
V-as spune ca am asa un dor si nu e vorba de o persoana, ci mai degraba de o lipsa a unui lucru pe care nu il pot descrie. V-as spune ca da, pot sa vorbesc fara perdea despre tot ce vreau sau mi-as dori sa am, ca as vrea sa musc mai tare si mai mult din viata.
Nu am scris pentru ca am considerat ca sunt lucruri prea marunte si nu merita atentie, dar surpriza de fiecare data cand imi vine sa vorbesc despre o idee de text am titlul si primele fraze si piesa cu care sa asociez si sfarsitul mai mult stiu ca ar placea. Am avut impresia ca orice cuvant as scrie s-ar interpreta si ca orice fel de aluzie ar merge fix la punctul ochit, oricum merg si oricum se simt asa ca de ce sa imi para rau ca pe langa amintire, imi mai ramane si ceva scris.
De data asta nu va tin mult, puteti sa o considerati o reintroducere, vara asta cel putin o sa incer sa va fac putin mai curiosi. Stiu ca ati putea intelege ca sunt cu capul in nori sau poate nu ati inteles nimic. Poate chair sunt asa putin sarita de pe fix, dar am si idei clare si teluri de atins si mai mult nu as fi eu daca nu as fi asa.
Pas cu pas pana aici si de acum doar sa descopar cu ce buton de pe tastatura sa incep.

Mar copt cu gust de piper

4 Dec

Sunt nevoita sa ma scuz de la inceput, deoarece nu este un monolog cu tema culinara, titlul ales e ca o perdea de matase ce se misca suav in bataile vantului, mascand un tomberon, ce-i drept plin cu de toate specifice destinatiei lui;
In cazul de fata tomberonul din discutie este reprezentat de o categorie de barbati des intalnita prin metropola contemporana, mereu prezent , activ , flexibil si divers sau mai exact de diferite forme, natii si “posibilitati” dar care toate aceste atribute au in comun un singur aspect, definitia lui……mentionata la inceputul frazei.
N-ar fii problematica existenta lui daca nu s-ar mula atat de perfect asemeni lupului deghizat in oaie, in altceva decat este acaparand atentia mai multor genuri de femei decat i s-ar potrivi sau mai exact decat ar merita, lasand in urma lui gustul amar al nepasarii mascat in fraza “nu-s pregatit”.
Atat de atent la detalii si aparent nepasator,exista peste tot…poate fii colegul de servici, baiatul ce te-a servit aseara la un bar, cel ce te-a adaugat mai devreme pe facebook ca prieteni sau surprinzator …. poate fii prietenul tau; Acum ca ti-am acaparat atentia, ma vad obligata sa ma justific, prin a incepe sa dau jos toate acele “perdele de matase” atent stuvuite peste el, de-a lungul anilor experientei sale prin definitie carnala sau numita de noi prin ei….nepotrivire de caracter.
Ghidat prin viata de principii tabu, nu cunoaste limita bunului simt in a se putea opri cand nepasarea lui doare, cand e mai mult prezent prin absenta si floarea primita de la el e inca la florarie…necumparata.Pedant din fire si usor neglijent, posteaza mereu in cel neinteles, ranit adanc in suflet de ele……………….”nu le cunosti” iti spune cand tu asemeni copilului in poala bunicii astepti sa asculti povestea soldatului ranit pe front …probabil nici n-au existat, dar “ele….si numai ele…l-au facut sa fie el cel de azi, cel ce a vazut in tine altceva” iti spune si… “total altul maine dimineata” (dar acest aspect mereu e uitat sa ti-l mentioneze).
Daca era un film prost la cinematograf, te-ai fi putut ridica sa iesi savurand in drum spre parcare ce-a mai ramas din cupa de “delir” dar din pacate in viata reala ghidate de curiozitate sau vrajite de mrejele lui accepti sa fii mai mult decat un spectator, in speranta ca vei schimba ceva, asemeni alchimistului dibaci, poti face din doi…trei…si din el…in THE ONE.
Majoritatea femeilor se ghideaza in cautarea relatiei ideale ce poate duce spre un mariaj, dupa principii dobandite din propria experienta de viata si lectii primite de la parinti- sa fi intelegatoare si ascultatoare, sa ai incredere, sa iubesti, sa fi o buna gospodina, muncitoare si devreme acasa……Ma vad nevoita sa adaug ca tot ce te-a invatat mama ta va fii folosit impotriva ta, asta in cazul in care ai nebunia sa le aplici cu el. Nu te-a ales jurat fiind la o competitie de dat cu mopul printre rafturile vreunui magazin de electrocasnice, mai mult ca sigur ca i-ai starnit atentia cand ai jucat un mic rol de-a te masca in mica diva, independeta, atragatoare si neinteresata de el.Un rol ce trebuia sa-l iei cu tine peste tot, dar asemenei actorului ce si-a lasat masca la bal, asa
te-a lasat si el cand a vazut ca sub tot ce-ai prezentat esti doar tu, nimic mai mult si prea putin pentru el.
Sa nu cazi in delir, asa e el…atras de sexul slab prin definitie,actorul ideal, ce-si face iesirea dupa spectacol atat de imperfect contrar intrarii sale pe scena. Curios mai mult de ce va fii decat de ce-a ramas…
“Si asa a inceput totul”, vei spune mult mai tarziu la o cafea in miez de noapte, induse de atatea insomnii.Asemeni dusului rece te vei trezi sa realizezi ca achimistul amator din tine n-a facut……………… decat reteta “marului copt dar… cu gust de piper”…

Uitam de anii frumosi…

16 Sep

Pentru noi era asa o “chestie” sa mergem cu autobuzul la scoala, nu trebuia sa vina nici mama, nici tata dupa noi si mai ales nu se bloca o intreaga banda pentru asta! Daca stateai aproape de scoala erai bastan, dormeai pana la fara 15!
Noi nu aveam Mc sau foodcort pentru pranz, “sandviciurile” facute de bunica cu corn incalzit, cele cu salam si salata sau painea in ou, ale colegelor, erau la mare cautare si daca cumva aducea cineva ceva mezel nou era in voga o saptamana.
Hainele trebuiau sa fie curate, nu sa stantate dg-uri pe ele. Uniforma era completata cu blugi lotus si era cam obligatoriu sa ai macar o pereche si nici nu costau cat o pereche de “jimichu”. Ne plimbam pe sus pe la Central prin bazar sau mult mai tarziu pe la Sora pe la magazine si asta dupa scoala. De chiulit o faceai maxim 2 ore pe saptamana si cafeaua de dimineata a aparut pe undeva prin a 11 cand mai mergeai o data la 2 luni la o discoteca, nu club.
In timpul orelor, se plimbau biletele pe care trebuia sa le palmezi destul de bine sa nu le vada profa si erau maxim 3 fete abonate la ele. Daca cumva iti venea sa razi,erai scos afara din clasa si cand intrai parca radeai cu si mai multa pofta, dar pana nu te calmai nu te primea nimeni. Noi ne bucuram de pauza mare pentru ca puteai sa te joci sau sa povestesti mai mult, si stateam ascunsi sa fumam o tigara!
Eram respectuosi cu profesorii, ne era frica de o nota rea si stiam ca ne asteapta o pedeapsa acasa. Parintii erau parca bineveniti la final de an cand notele erau peste medie, iar la sedinte niciodata nu erau de gasit. Nu te puteai da mare cu un 4 in teza si te enervai putin daca colega de banca lua o nota mai mare.
Stiu ca am evoluat mult si stiu ca sunt mult mai multi bani si e mult mai mare saracia, dar parca ar trebui sa le reamintim parintilor de azi de modestie,respect,bunavointa. Parintii ar trebui sa inteleaga ca un copil de 11 ani nu prea are ce sa faca cu un smartphone si ca nu il foloseste la maxim. Copii nu ar trebui sa stie diferenta de pret dintre un X5 si o Dacie. Sa le reamintim parintilor ca au avut o copilarie frumoasa, chiar daca nu am crede si s-au multumit cu putin. Sa le ramintim ca a “trai ca bogatii” e o expresie de oameni mari si responsabili, dupa cativa ani de scoala si cateva sacrificii ,iar copiii nu ar trebui sa faca diferenta intre ei, oricum sunt rai si spun mult mai multe lucruri decat ar crede ei si nu mai trebuie sa ii alimentam si noi. Copilul e o realizare de ta, dar daca nu il faci om nu e cea mai mare realizare si “haina nu il face pe om”!
Am doua linkuri pentru voi:
unul pentru parintii care inteleg ca viata conteaza:

http://www.napocarallyacademy.ro/atentie-incepe-scoala-mergi-cu-30

si unul pentru cei ce cred ca merge si asa, desi nu merge deloc:

http://www.stiridecluj.ro/social/elevii-din-cluj-napoca-au-tinut-inceputul-anului-scolar-pe-terase-imbracati-cu-haine-de-firma-foto

Varsta la care…

24 Iul

De mult, de foarte mult timp nu m-am mai distrat asa de bine cum am facut-o in weekend la o draga prietena la nunta.
Nu va spun ce stres a fost cu 2 zile inainte si sincer nici eu nu stiu cum de am fost asa de calma la toate provocarile. Oricum mi-a facut placere sa ii fiu alaturi.

Chiar daca a fost “nunta”, petrcerea a durat pana dimineata la 6 si revenirea a durat 3 zile. Am incercat sa ma simt bine si sa ma distrez maxim,mai ales dupa zilele in care in cea mai mare parte am raspuns cu “da,pui”. Mai ales cand si in timpul aperitivului mai aveam task-uri de facut. Asa ca dezmatul a fost total.

Cu toate astea ajungi la o varsta la care ar trebui sa iti menti calmul si sa te opresti la timpul potrivit.
Atat timp cat varsta incepe cu 2 inca esti safe. Se da vina pe tinerete, pe nebunie, pe lipsa de experienta.
Cand incepe varsta cu 3 nu mai ai nici o scuza. Trebuie sa fi atent la ce vorbesti, cu cine vorbesti si cat de tare te distrezi altfel ajungi la “inca nu te-ai maturizat” sau risti sa te faci de rusine. Oricum cred ca nu varsta conteaza cand stii sa te distrezi. Nu stiu alti cum sunt, dar eu vreau sa cred ca mai am o scuza, simpatia. Daca esti tu si daca reusesti sa ii faci si pe alti sa te vada fara fite si natural, ai scapat.

Dimineata dupa nunta, m-am trezit cu chipul unei baby, plin de fericire si asta a ramas dupa petrecerea anului. Asa ca rad cu tine si glumesc…

Dreams come true…

30 Mai

Am auzit multe si poate am vazut cat sa ajunga, dar sa ajungi la varsta la care sa dai vina pe greselile din copilarie nu credeam sa ajung. Oricum cate au fost sau cat de mari poate nici nu imi aduc aminte si nici nu conteaza. Nu ma plang nici de viata, poate a fost grea poate nu, dar am si trait-o. Dar nu dau vina decat pe mine pentru ce am ajuns sau cat de departe. Parintii m-au crescut cum au stiut mai bine si mi-au schitat pe undeva un drum pe care daca vroiam il urmam sau nu. Nu am dat vina pe ei daca eu am ceva “sechele” sunt ale mele si eu trebuie sa le repar. Si sa folosesc vicile unuia sau lipsa altuia, pentru a scuza o nevoie sau un comportament necorespunzator mi se pare dezgustator. Cum ii ai,cat ii ai sunt ai tai si ar trebui sa le arati ca ii iubesti, sa ii respecti. Dupa sa devi om pe picioarele tale. Stiu ca de multe ori cu mama mi-am luat nasul la purtare si am crezut ca le stiu pe toate, dar pentru asta parca nu mi-a ajuns timpul si cuvintele sa ii spun cat de mult o iubesc. Cu tata pe cealalta parte nu prea am stiut cum sa ma comport,dar am ramas de la el cu impresia ca un barbat ar trebui sa protejeze femeia de orice necaz.

Nici dupa deceptiile in dragoste nu mi-am ridicat ziduri de nedaramat si intotdeauna am crezut in dragostea care urma ca o sa ma  schimbe sau sa ramana toata viata. Cred ca meritam o a doua sansa si ca totul se poate ierta.

Ne dorim de mici sa devenim oamneni mari si sa avem tot felul, iar cand suntem mari ne dorim sa nu mai stim nimic de probleme si sa revenim la copilarie. Sa gresim,sa ne jucam, sa iubim la fiecare a 3-a zi, sa ne certe parintii pentru cate o boacana. Ironic cum dupa dam vine pe altii, nu pe noi.

Nu am fost niciodata o diva si nici “the girl next door” , dar nici macar intre. Am fost tot timpul eu si asta si acum imi place la mine. Cine ma place, ma place asa cum sunt. Nu spun ca nu sunt lucruri de schimbat, nu spun ca nu fac greseli, spun doar ca le asum pentru ca ma fac mai puternica si imi dau speranta ca am invatat ceva.

Azi eram intr-un birou care nici macar nu era al meu, dar l-am simtit ca si cum ar fi. Parca imi gasisem locul,desi nu il cautam. Mi-am adus aminte ca asta mi-am dorit de cand sunt mica, poate a venit prea tarziu sau poate nu a venit inca momentul in care sa cred ca e al meu, dar va deveni. Sentimentul e de nedescris. M-am gandit ca poate daca as fi facut pasul mai repede,ca poate daca vedea mama ca vreau ma impingea mai tare de la spate. Dupa mi-am dat seama ca e doar vina mea si lipsa mea de curaj. Acum stiu ca o lucrez mai mult si la un moment dat o sa stau intr-un birou care sa fie al meu si multumirea o sa fie de 1000 de ori mai mare. Am simtit ca visul poate deveni realitate si asta doar daca imi dau interesul si muncesc.

Fara idee

25 Apr

Momentul in care nu ai deloc inspiratie si orice ai scrie ti se pare lipsit de culoare si substanta. Momentul in care nu ramai fara cuvinte doar nu ai putea sa ti le exprimi la adevarata lor valoare.

V-as putea spune cum nu stiu sa dau cu spatele, cu ma enerveaza cei la care le-a “luat mamica lor strada” , despre cum imi e frica sa nu imi intre in masine diferite gaze care s-ar putea sa imi ajunga in urche/gat/nas, despre muzica buna care uneori lipseste de la radio… Dar nu v-as spune nimic nou!

V-as putea spune despre cum mai nou am grija de ce mananc si fac de mancare de 3 ori pe zi, cum cola nu mai exista in alimentatie si cum ma pedepsec cu fructe sau legume dupa ce am gresit intr-un weekend in care am exagerat cu mancare, cum nu lipsesc 5 litri de apa pe zi, despre faptul ca nu am mai mancat Mc/kfc din octombrie si desi mi-am dat termen pana in mai cred ca o sa il extind la un an, pentru ca nu imi lipseste.

V-as putea spune despre ceva nou in viata mea desi poate sunt prea marunte sa le exemplific sau sa scriu despre ele in fiecare zi si cu toate aste nici o zi nu seamana cu cea de ieri. V-as putea spune minciuni dar mi-am dat seama ca nu imi plac si nici nu imi irosesc timpul spunandu-le iar daca trebuie sa le ascult, gasesc butonul de off si nu mai devin atenta.

V-as putea spune ca imi lipsesc anumite persoane, dar cred ca si voi aveti momente in care va lipseste cate cineva sau ceva chiar daca e chiar langa voi. As putea sa imi cer scuze, dar de fiecare data cand grsesc recunosc si inevitabil imi cer scuze, poate uneori mai mult decat ar trebui…

Va spun doar ca am invat in final sa ma bucur de ce e al meu, oricat de marunt ar fi. Am invata sa fiu egoista uneori pentru ca egoismul la mine nu era nici macar ca defect. Am invat sa nu imi pese de viata altora si sa nici nu comentez anumite decizii pe care ei le fac, doar daca mi se cere un sfat.

Vreau doar sa le spune celor care mi-au intrat la un moment dat in suflet ca inca mai sunt acolo!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.