Inspiratie – part two

5 Feb

I have a friend, da stiu toti avem si la toti ne place ca ii avem. Doar ca daca e sa va povestesc de ea, ati spune ca e mai mult o cunostinta, mie imi place sa ii spun friend. Nu ne-am vazut de ceva vreme, desi facebook-ul ne tine pe amandoua la curent cu viata celeilate. Intotdeauna am admirat-o, pentru tatuajele colorate, pentru tusoarea crazy pe care o are, pentru faptul ca lega perfect cuvintele romanesti cu Beverly Hills. Si nu, nu e un mod wierd de a vorbi, pentru unii exprimarea vine atat de natural incat te sperii.
Revenim, tot timpul mi-a placut stilul ei de a fi si imi place si acum sa stau sa o ascult. Nu de mult m-a invitat la ea acasa….a spectacular si nu e vorba de un masion, un aparment cochet, facut super trendy. Muza i-a dat ei intreg cornul norocului. Pe orice pune mana se transforma in gold si nu o sa intru in multe detalii despre viata ei sau joburile pe care le are. Eu la ea acasa, mi-am dat seama ca e foarte misto sa fi tu, sa iti pui ce culoare vrei pe pereti, sa porti ce vrei,sa lasi mana sa deseneze si sa fie atat de misto, ce iese, incat sa te fillup with joy.
De cand am fost la ea, ma gandesc la mine, la ce imi place mie, la ce as vrea eu, mi-a dat o stare de bine pe care o port de ceva zile si e asa de misto sentimentul ala de impacare si accepare de si cu sine, vi-l recomand.

O poezie celebra incepe asa : “All the world’s a stage, And all the men and women merely players; They have their exits and their entrances, And one man in his time plays many parts…” Tot timpul m-a gadit la rolurile pe care le jucam in viata noastra si a celorlalti, acum parca incep sa inteleg rolul meu si it feels so damn good! Tu il stii pe al tau?

Open your eyes!

12 Oct

O buna bucata de timp am crezut ca e important sa fi fericit, ca daca fericire nu e nimic nu e.
Stiu, v-am mai spus ca ideea de fericire e diferita pentru toti, dar parca rasul si glumele, nu mai zic de micile divergente, se impart mai bine intre prieteni.
Poate vi s-a intamplat si voua dar, de unele persoane ma leg foarte usor, iar the bond e foarte misto si desi poate ne si certam, ne intelegem din priviri. Iar daca ajungi sa stai pana 5 dimineata la povesti, cu cineva care e pe aceeasi lungime de unda ca tine, simti cum ti se incarca bateriile(chiar daca a doua zi esti rupt si dormi pana la 12). Poate trec anii si nu ii vezi, dar momentul in care va intalniti e ca si cum nu ar fi trecut nici jumate de ora de la ultima despartire.
Imi aduc aminte de multe nopti in care banii nu mai ajungeau si ma intorceam cu Panda pe jos din discoteca spre casa. Da, am zis discoteca, asa o sa ii spun mereu chiar daca mai nou se spune club. Imi aduc aminte de aceeasi cana de cafea care primea refill si ziua se facea noapte iar povestile nu se terminau, iar a doua zi Diva sau Brasoveanca tot mai aveau ce sa imi povesteasca si eu lor!
Antonimul depresiei, nu e fericirea, e vitalitatea. Pentru a putea trai armonios si frumos avem nevoie de prieteni! Chiar daca tu te schimbi, se schimba si ei! Poate pe unii ii iubeai si acum sunt cunostinte si poate acum simple cunostinte au devenit oameni importanti in viata ta! Poate unii dintre ei au disparut si golul nu a mai fost umplut de nimeni! Pentru a nu te lasa doborat de lipsa, durerea sau greutatiile unui “gol”, trebuie sa traiesti si in fiecare zi sa faci macar un lucru diferit! Deschide-ti ochii si traieste!

Inspirate – part one

9 Oct

INSPIRÁȚIE, inspirații, s. f. 1. Inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației. 2. Fig. Stare de tensiune creatoare, forță creatoare. 3. Fig.Gând, idee spontană. [Var.: inspirațiúne s. f.] – Din fr. inspiration, lat. inspiratio. Sursa: DEX ’09 (2009)

Si nu e vorba de inhalarea aerului in plamani! Cum sau de ce scrii nu tine de muza si nu de multe ori am dat vina pe lipsa inspiratiei, cand nu stiam sigur ce subiect sa dezvolt, fara sa imi dau seama de cate ori pe zi sunt atinsa de “stroke of genius”, cum ar spune Sheldon! Si nu e vorba de lauda, doar cred ca momentul in care vrei sa suni pe cineva sa mergi la o cafea, tine si de inspiratie, daca e sa suni persoana potrivita. Asa cum in momentul in care te horatasti cu ce te imbraci, ce ai vrea sa faci de mancare sau cum sa faci o poza pana la urma tot de ispiratie e vorba. Si toti o avem in noi, dupa cred vine si norocul sa fi placut si sa ai simtul umorului!

Am inceput sa scriu “compuneri” pentru scoala, ca toti restul elevilor care la inceput de an scolar trebuie sa spuna povestea lor de vacanta. Cand ma intorceam la scoala aveam impresia ca, doar pentru faptul ca nu aveam bunici la tara, vacanta mare nu era perfecta. Desi in fiecare vara mergeam in doua tabere la munte si la mare, parca nu era ce trebuia. Restul colegelor aveau tot felul de povesti faine cu tot felul de personaje faine, eu: vedeam marea, ma plimbam prin munti pana nu mai puteam umbla si totusi parca nu se puteau compara cu “tara” altora. Asa ca am inceput se inventez tot felul de povesti. Prin a VII-a, am pus mana pe o carte, care pe coperta din spate avem un mic paragraf de la care am pornit cu cateva pagini de “compunere”. Dupa cateva zile am rugat-o pe tanara profesoara, cred ca era suplinitoare la romana, sa citeasca si sa imi spuna cum si ce ar trebui sa schimb. Daca m-as fi dus la mama sa ii arat sau sa ii spun, nu cred ca i-ar fi placut, nu stiu nici acum de ce nu i-am aratat. Dupa chair daca primisem raspunsuri pozitive, paginile ramanea ascunse in sertare si dupa ceva vreme au devenit atat de ascunse incat nu le mai gaseam. Peste ani nu m-am gandit niciodata ca mi-ar placea sa scriu sau sa am un job related cu scrisul si imi place faptul ca pe noptiera am o foaie si un pix, iar pe la 3 noapte cand am terminat de rumegat primele 3 propozitii le notez pentru dimineata.

De multe ori mi se parea lame, sa postez despre ziua pe care am avut-o sau despre tot felul de probleme minore, ale mele sau prietenilor mei, de peste zi. Asa cum evitam sa scriu cuvinte in engleza sa nu par mai nu stiu cum. Doar ca eu si in real life, vorbesc engleza si unele expresi sunt in limba lui Shakespreare sau a celor din 90210. Tot timpul am vrut sa va spun o poveste sau poate sa va dau de gandit cu ceva. Dupa ceva vreme, cu cat citeam mai multe bloguri, imi dadeam seama ca nu e vorba despre povesti complexe din care sa invatam, ci de orice fel de bullshit-uri din viata oamenilor cu care intru in contact pe care pot sa o trasform intr-o poveste funny, care sa placa. Mult mai tarziu am realizat ca nu e vorba despre ce s-ar putea sa va placa, e vorba despre mine, despre ce imi place mie, ce ma face pe mine sa rad sau ce imi da mie de gandit.
Un fel de, the a who?

To be continued…

O sa ma stii de undeva

23 Mai

O sa te trezesti intr-o dimineata si nu o sa mai fie parfum. O sa iti dai seama, ca ceva lipseste si chiar si cearceaful o sa te zgarie. Trist e putin spus, dar e o stare pe care o ascunzi. Iti imaginezi o atingere care sa iti aduca inapoi simturile, sa poti manca, sa poti mirosi…
O privire, o simpla privire si brusc sa explodeze toate culorile, brusc sa fi in lumea ta…
Sa poti sa simti bataile inimii si sa ti se ridice nodul din cosul pieptului, sa nu spuna nimic sa o iei de mana si….
Sa fie cald, padurea sa te lase sa ii spui tot ce nu ai putut. Sa te simti implinit ca o ai langa tine, sa renunti la tot si sa fugi in lume. Sa o iubesti cat pentru o viata…. Ai curaj?
-Hai deschide ochii, spune, e o zi lunga! Hai, sus, ai treaba!!
Si te ridici, totul e mecanic, te trezesti in fata oglinzi si nici nu stii daca te-ai odihnit. O noua zi incepe si pentru ca e cald, nici aerul conditionat din suv nu face fata. Volumul muzicii,acopera viata cotidiana si fara sa vrei dintre toate e o ea, mai simpla decat ai fi crezut, o ea care te face prin zambet sa iti opresti privirea asupra ei.
Visul e derulat deja, jocul e facut si distractia e gata. Regretul ca nu l-ai trait e mai mare decat a fost pana acum. Toate au avut culoare, parfum, gust si sens pentru o fractiune de secunda, o sa o visezi la noapte din nou si ea te va cauta in vise…
Trece vremea si uiti cum arata, stii ca vrei sa o cauti, dar nu stii de unde sa incepi. O sa recunosti un parfum si o sa o ma stii de undeva….

Dear friend

17 Mai

Pentru ca “missing you” ma inspira mai mult decat crede uneori si de cat as vrea, o sa ii zambesc rautacios data viitoare, nu de alta dar o sa isi ia nasul la purtare.
M-a invitat pe mine si pe Diva, la o sindrofie care nu a mai avut loc, normal ca ne-am batut putin joc de el. Din putinul pe care l-am vazut acolo cat am asteptat, aproape o ora si mie nu imi place sa astept, mi-a venit o idee. Buna, sper eu si daca aveti rabdare o sa intelegeti ce vreau sa spun. 
Am pornit de la dragoste si cum e normal se poate ajunge si la ura. Ce faci in momentul in care iti dai seama ca mai e putin timp pana la ura? Pana in momentul in care tot ce ai incercat sa cladesti se duce cu valul care vine asa pe neasteptate? Nu e vorba de vreo iubire pierduta, e doar vorba de prietenie…
Eu sunt impulsiva si stiu ca uneori e un defect, dar impulsivitatea asta ma face sa te sun si sa te caut, drag prieten pana imi raspunzi, pana in momentul in care stiu ca am spus tot ce puteam si am dezbatut fiecare problema, in apararea mea. Ma face sa nu imi termin povestile, doar de dragul de a sta langa tine. Ma face sa spun “orice” in momentul in care stiu ca ne distram. Ma face sa plec cand stiu ca poate, daca as mai sta ne certam si nu e bine. Da, daca gresesc as vrea sa fiu iertata si as vrea sa si intelegi de ce am ajuns la gresala. Sa spunem lucrurilor pe nume fata in fata, nu doar prin mesaje. As vrea sa stii ca daca imi esti prieten/a te poti astepta sa sar noaptea din pat la un simplu bip; dar durerea din suflet daca te-am pierdut nu o sa o vezi pentru ca indiferenta isi face repede locul pe fata mea, desi stim amandoi ca e o masca. 
Nu vorbim de compatibilitate sau de prima impresie pentru ca am descoperit in timp ca amandoua se pot schimba. Am avut colegi de clasa pe care nu ii puteam suporta si acum imi sunt prieteni buni. Prima impresie e doar asa de contur, din punctul meu de vedere, nu tot timpul te caracterizeaza. Normal ca toate trec si daca astea ar fi probleme in lume, toti am zambi mult la un moment dat. 
Dar eu iubesc, pentru ca vreau sa fiu iubita, sa ma simt frumoasa, inspirata, sa am forta necesara pentru alte probleme mai grele, sa pot zambi fara motiv, sa am creativitate, sa pot sa fac terapia asta prin scris, sa simt in final ca traiesc…
Foarte mult timp am vrut sa scriu un fel de scuza, pentru diferite persoane pe care, poate, le-am dezamagit, pana azi nu am avut curajul si da, drag prieten si tu ai pus umarul la imboldul asta. 
Cred ca atat timp cat ai respect fata de orice, acel orice merita ascultat si poate daca intelegi ii dai o a doua sansa. Din respect il asculti! Sansa o dai daca merita! 
Asa ca “missing you” fara dragoste nu esti om! Diva multumesc ca ma asculti! Draga prieten, scuze! 
O sa termin simplu cu doua citate scurtate si putin adaptate: “sa ma injuri, sa ma certi, dar sa nu pleci” si “momentu-n care incepi sa intelegi ce m-a miscat, tine de fler, e un mister in noi”! 
Noapte buna, copii! 

Pită unsă cu cuţîtu’

22 Apr

Nu o sa va spun despre cat de mult ar fi trebuit sa mancati sau cat de putin si cat de bine se simt cei care nu au exagerat, fiecare mananca cat vrea si cat poate. O sa va spun despre un mic truc care pe mine ma pune pe picioare si la o raceala mai puternica.
In lista de cumparaturi pe care fiecare din noi cred ca o are, exista cate o mica/mare placere vinovata. In lista mea este trecut un pachet de unt. Despre asta vroiam sa va spun, despre unt. Cum untul asta asa putin sarat e noua mea placere vinovata. Cum untul asta ma trezeste noapte din somn de pofta, iar daca apuc sa visez, ma visez o “chef” cu cutitele putin tocite,vorba reclamei, iar mancarea nu poate fi comparata cu nimic. Da, in momentul in care s-a terminat nu vroiam decat sa ma duc sa mai cumpar si da, l-am si cumparat. Poate din cauza lui, anul asta a fost primul an in care m-am abtinut din a face multa mancare, cum se face de sarbatori, ca dupa sa nu pot sa inchid frigiderul sau mai rau sa o arunc.

Fiecare isi face sarbatorile cum vrea, sta in familie sau devine musafir. Traditia se schimba de la familie la familie si de la an la an, tot ce conteaza e sa faci ce iti place si sa te simti bine. Oriunde ai merge si orice ai face, mananci si bei si dupa ce ajungi acasa sau pleaca musafirii, oricat ai fi de plin parca-parca ai mai manca ceva si nu stii ce. Problema e a doua zi cand nu mai poti face nimic din cauza prea-plinului.

De fiecare data cand imi era rau sau mancam prea mult, a doua zi mama imi facea pe plac,cum presupun ca fac toate mamele si incepea sa ma intrebe ce sa imi faca sa imi treaca. Aici normal ca puteam sa cer orice de mancare. Ar fi facut tot ce ii statea in putere doar sa ma simt mai bine. Normal ca incepeam si eu cu micile exagerarile si mamei nu ii placeau si nu dupa mult timp ajungeam la: “da, auzi tu, o pită unsă cu cuţâtu’ n-ai vrea?” ma facea instant sa rad si incepeam sa ma simt mai bine. Pita asta venea la pachet cu o cana de ceai de “zahar ars”. Iar lingura de lemn cu care topea zaharul si pe care facea in asa fel incat sa mai ramana zahar ars, era desertul.
Acum tot ce mai ramane e sa imi fac un ceai de zahar ars, sa pun painea la prajit si sa o ung cu un cutit plin cu untul ala bun de mai devreme.

Missing you is what I do

28 Mar

Cica norocul si spiritul de aventura primeaza, sa nu uitam de darul premonitiei si de aici incepe povestea de azi.
O poveste care are legatura si cu realitatea. Pe la 9 dimineata primesc un mesaj de la un prieten drag sufletului meu, care printre cuvinte de cearta, ca e 9 si s-ar putea sa dorm imi spune:”missing you is what I do”! Normal ca l-am sunat si am povestit cam o jumatate de ora dupa care viata contidiana si jobul au pus punct conversatiei, dar de aici a inceput si visul.

Ca da, fericirea e diferita pentru fiecare din noi si fericirea mea nu seamana cu a ta sau a lui, e a mea si pe mine lucrurile marunte si dragi mie ma fac fericita si nu ar putea sa te faca si pe tine la fel de fericit. Dar cred ca fericrea se schimba o data cu maturizarea si incepe si cu ceea ce te face sa te simti confortabil. De aici te gandesti ca o data ce te-ai maturizat ai putea si sa faci ceea ce iti doresti sau cel mai normal sa spui ceea ce vrei si ai fi si mai fericit. Nimic mai simplu, dar mai trebuie sa ai si putin tupeu.

Si ajung sa ma gandesc la ce duc dorul, imi dau seama ca mi-e dor si de mine si ca as vrea sa imi iau campii si sa plec in lume si brusc ma trezesc spaland vase si zic plec dupa ce spal vasele, defapt plec dupa ce fac curatenie, stai ca nu pot azi ca mai am treaba si oricum nici weekend nu, ca am planuri si uite asa trece vremea si nu plec. Si nu plec nici peste un an, ca am alte lucruri marunte care ma fac fericita si nu mai vreau sa plec. Si dupa ceva timp apare regretul ca macar in vacanta ma puteam duce si era mai bine. Si dupa te trezesti din vis si esti deja pe drumul spre un chef fericita ca iti sta bine rochia sau ca ai primit un compliment. Si defapt nu esti asa de fericta si stai intr-o stare latenta si astepti momentul in care toti factorii iti sunt favorabili sa poti spune sau sa poti face ce vrei.

Si e si primavara si crezi ca starea asta e de la astenie si mai mult stii ca o sa treaca.
Dar vorba cantecului: “au innebunit salcamii si tu vrei sa fiu cuminte??”

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.