8 lei pentru 300

15 Ian

Trecut-au 9 zile de la ultimul post. 9 zile in care am atarnat pe la aeroport dupa jucatori de fotbal sau dupa prieteni cu fotbalisti. Dupa atata timp petrecut la aeroport credeam la un moment dat ca e a doua casa,doar ca ceva mai frig si fara pat sau canapea. In rest este o plasma mai mare decat a mea  la care,daca ar merge ceva cablu tv, te-ai uita cu placere si ai uita ca avionul are peste 12 ore intarziere. Oricum ne-am simtit bine am jucat mima si am facut balonase, unele dintre noi s-au racit si acum stau acasa.

Dupa alte 9 zile de la ultima intra pe blog, tinem in continuare cura disociata care ne-a facut pana acum sa dam jos pe unul 3 kilograme si pe alta 2. Conteaza doar ca dam jos frumos, nu tot si dintr-o data si ne chiar place sa mancam disociat, chiar daca mai calcam putin pe langa,la film miercuri am papat o punga mare de cocos.  Dupa film pe la 23:30, nu iesim bine din mall, ne duceam sa il lasam pe fratele meu acasa.Radem, glumim,vorbim de Avatar de culorile si povestea tipic americana… cand pe partea stanga a strazii ne astepta povestea tipic romaneasca. O fetita de nici 10 ani,bine imbracata se plimba singura pe strada in sus si in jos. Il lasam pe fratele meu acasa si ne intoarcem la fetita pe care o gasim in acelasi loc. Coboram din masina ne ducem spre ea. Blonda si cu ochi albastrii plansi, normal ca o intrebam ce a patit si unde sunt parinti. Ne spune ca sta la 4 case distanta si parintii sunt acolo dar ca ii mai trebui 8 lei pentru 300 si pana nu ii face nu merge acasa. Nu intelegeam ce vrea sa ne spuna dar o ajutam si incercam sa o convingem sa mearga acasa. Surprize,surprize !!! Casa fetitei trimisa la cersit era mai mare decat va puteti imagina. O casa cu un etaj, cu statui la intrare, proaspat zugravita si un gard prin care nu prea vedeai mai nimic. Parcam masina si asteptam sa ii deschida cineva dar, fetita cu chibrituri mai avea de stat. Nu ii deschide nimeni si se hotaraste sa sara gardul, incercam sa o ajutam dar nu vrea si ne spune sa facem si linistete sa nu se supere cine era in casa ca a adus-o cineva acasa.  Sa se supere parinti oare ca nu a facut destui bani in ziua respectiva, desi presupun ca a facut ceva mai mult de cei 300 de care vobea. Sau ca cineva a dus-o cu bine acasa?

Doar filmele cu happy-end si speranta ne mai bucura uneori. Intrebarea mea de azi: pe voi ce va faceti sa zambiti in fiecare zi?

P.S.: „Dar ce vaca sunt, am uitat sa va prezint: s-a intors la Cluj, Fulga!!” Asta e doar pentru cine stie. O vedeta din punctul ei de vedere o „wanna be” dupa parerea celorlalti. O sa revin cu amanunte intr-un pamflet. Promit!

Un răspuns to “8 lei pentru 300”

  1. Teodor Februarie 21, 2010 la 2:54 pm #

    Te invidiez ca stai atata vreme in aeroport, mi-as dori sa fac si eu asta mai des, nebun cu avioanele fiind :))) O sesiune de plane-spotting nu strica niciodata, chiar daca la Cluj – si nici la Bucuresti – nu aterizeaza aeronave mari pe care sa le poti fotografia in voie :(((

    Ce ma face sa zambesc in fiecare zi? Nu exista un tipar anume. Un zambet al unei persoane necunoscute, pe care o vad in trafic sau pe trotuar. O gluma auzita la radio, in masina. O cearta haioasa intre 2 colegi la birou. Un petec senin pe un cer innorat si miros de primavara sau de frunze arse in gradina. Privirea persoanelor care conteaza in viata mea, vocea lor, atingerea lor…. sunt multe si marunte lucrurile care ma fac sa zambesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: