Never say ….

4 Mai

Se spune ca din cele 365 de zile care se scurg intru-un an mai mult de 300 trec pe langa noi neobservate, fara ca in evolutia lor ceva sa ne atraga atentia, fara sa ne determine sa ne schimbam ceva din parcursul zilei. In restul de 65 care mai raman ne formam amintiri care se intiparesc in minte.

In retrospectiva din cei aproape 28 de ani care s-au scurs in clepsidra mea nu pot sa imi amintesc decat de niste senzatii si doar de cateva lucruri si cred ca cel mai mult sentimentele pe care le-am trait in anumite momente cheie. Astazi rememoram cu o prietena cateva din dorintele de „14 septembrie” cu toate ca pe atunci pe la 13-18 ani nu realizam ca e mai importanta ziua mamei dacat inceputul scolii si imi doream mai mult cadouri si haine pentru mine decat pentru ea.Vorba aia o sa inteleg si eu cand o sa am copiii mei ce greu e sa te imparti sau sa renunti. Totusi stiu ca intr-o vara cu p’anda am bagat intr-un weekend la ceva festival al berii si de bani pe care i-am facut si-am cumparat un ceas si ei parfumul preferat si nu o sa uit niciodata cat de fericita a fost.

Cand ma intreba lumea ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare unul raspunsurile erau ca urmatoarele: doctor-asta pana cand am vazut prima data sange si mi s-a facut rau, avocat-asta pana cand ceva prietena de-a mamei invata pentru ceva examen la drept si cand am vazut teancu de carti am zis ca e prea mult, televiziunea-intotdeauna mi-a placut ca imi arata detalii interesante si o lume in care binele intotdeauna invingea raul cumva, bucatar- pentru ca intotdeauna fac ceva bun de mancare si le pot da si la altii. Asta cu bucataria sper ca macar cateva zile sa mi-o indeplinesc cu toate ca s-ar putea sa imi ia 6 luni sa am un atestat sau 8 ani cel putin sa apuc sa port o boneta de bucatar si sa inventez in fiecare zi ceva nou in restaurantul sau bistroul meu. Si toate astea fara sa fiu nevoita sa invat franceza sau sa am un traducator foarte bun.

Taria de caracter isi arata coltii in momentul in care te decizi dupa orice lovitura sa te ridici, sa te scuturi de praf, sa continui sau sa o o iei de la inceput. „Nu pot” pentru unele vise nu ar trebui sa existe altfel visele se transforma in amintiri. „Nu vreau” intotdeauna ascunde ceva si de obicei o temere de a nu fi indeajuns de pregatit. „Niciodata” intotdeauna va fi calcat in picioare si dat uitarii, asta daca nu ai pe cineva care sa iti spuna „ti-am zis eu ca…”

Amintirea cafelei pe care o sorbeam cand m-am decis sa fac un lucru si prietena care imi spunea ca pot sau nu pot sa duc la bun sfarsit unul din visele,nu mi-o amintesc dar cu siguranta se intampla in una din acele 65 de zile care mi-au schimbat urmatorul ciclu de 365 care urmau, dar cu siguranta clipele frumoase pe care le-am trait dupa ce am inceput sa transform visul in realitate nu le voi uita niciodata, asa ca nu o sa spun niciodata….

2 Răspunsuri to “Never say ….”

  1. Alin Mai 4, 2011 la 8:48 pm #

    eu zic sa te apuci sa scrii o carte. apare mai repede decat boneta aia de pe cap.😀

    • irinamancas Mai 5, 2011 la 2:40 pm #

      vreau sa fac un film si cat de curand ma apuc de scenariu:P

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: