broken people

7 Iun

Ce se intampla atunci cand esti sfasiat? Te rupi in mai multe bucati, nu stiu cate, dar stiu ca doare! Nu conteaza cum faci dar din puctul meu de vedere trebuie sa te pui repede pe picioare, viata merge mai departe. Cum te pui pe picioare si cum te aduni, cu ce te lipesti, asta e important. Cand ai mai trecut prin experiente asemanatoare ai impresia ca stii ce trebuie sa faci si cum. Dar in momentul 2,cand trebuie sa pui lipiciul nu stii care e si de unde sa il iei. Ideea de recycled bin suna bine, mai mult recycled decat bin. La mine e putin mai greu, daca pana acum uitam lucruri neesentiale, acum uit in secunda 2 lucruri importante. E frustrant si mai ales am impresia ca mi se sterge incetul cu incetul memoria. Poate imi fac amintiri mai placute si mai frumoase.  Asta nu conteaza, poate supararea e prea mare si e normal. Primul pas e facut: am recunoscut. De aici ar trebui sa fie mult mai usor sa pun un picior in fata celuilalt si sa continui sa merg. Show must go on si viata crunta si rea nu se opreste pentru mine sau pentru un moment.

Mi-am propus ca de ieri, in fiecare dimineata sa nu imi mai fie teama si sa nu ma mai consider vinovata daca rad. Oricum durerea e o bitch mare si nu dispare, se face mai mica dar tot acolo e si cand nici nu te astepti te prinde de mana si strange. Imi e destul de greu sa fiu la fel si incerc sa nu uit tot felul de lucruri care cred ca ar putea avea vreo importanta de acum inainte. Imi spunea cineva cum ar fi mai bine sa faci sa nu ajungi in situatia asta, sa nu lasi oamenii sa se apropie prea tare. Cred si acum ca pierzi clipe frumoase si amintiri cu oameni minunati.

Vointa e ceea ce caut acum si puterea sa merg mai departe.

Azi puneam monezi in contorul, sau cum i se spune, de parcare. Prietena mea ma intreaba:”putem cumpara timpul?” fara sa vreau spun „da”. Dupa, toata ziua m-am intrebat ce as fi facut daca as fi cumparat de-adevaratele o ora si jumatate. Cu cine as fi stat la povesti. M-am decis acum spre seara cand mi-am dat seama cat de broken is. Am impartit cele 90 de minute in doua, 45 cu mama la cafea si 45 cu tata la un sprit. Vrea sa va spun sa nu lasati ca oameni sa nu mai fie pentru a le spune cat de importanti sunt pentru voi, sau sa ii sunati sau sa le faceti o vizita. Ne grabim prea tare pentru lucruri marunte si esentialul ne scapa printre degete. 

Incet va fi mai bine si incet ploaia o sa cam stearga si spele putin din lacrimi si durere, incet va veni ziua cand zambetul nu va mai fi urmat de remuscari si incet inima va bate mai tare.  Inchei cu ceea ce m-a inspirat sau cum ar spune R.A.:broken people get recycled. Wash away the weight that pulls you down…

2 Răspunsuri to “broken people”

  1. ra Iunie 8, 2011 la 2:16 am #

    ohh, why do i feel like i really need to hug you? It’s not you, it’s me…:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: