This is the way we go to..

6 Feb

Ok, poate nu sunt nici prima nici ultima discutie despre plimbatul cu autobuzul. Cu siguranta tot timpul va aparea ceva nou, dar vor ramane si „legendele”. Mie imi place oricum sa ma plimb cu autobusul si ajung si mai repede. Sunt multe argumente contra stiu si eu unele dintre ele.

Faptul ca vara mirosul de transpiratie e omniprezent a devenit deja o obisnuinta.  Poate o mica campanie cu sapunuri si deodorante mini,nu ar stica. Azi insa am observat diferite „comportamente” noi.In momentul in care oamenii se urca in bus, dupa ce isi fac bieltul se uita unde se pot aseza. Daca bancheta de 2 persoane este libera se pun la geam si devin imuni la tot ce se petrece in bus. Daca la urmatoarea statie vrea cineva sa se puna pe scaunul gol, trebuie sa intre in criteriile de frumusete ale celui care deja ocupa locul de la geam, daca nu privirea ucide si doritorul isi cauta un al loc. Nici doritorul nu se lasa mai prejos,daca nu gaseste o fata placuta nu se va aseza si de aici si „ingramadeala”. Datul ochilor peste cap si barfele incep din autobuz si nu se opresc decat ce ai baut a doua cafea la servici, si tot acolo incep si primi nervi. Daca cumva nu te ti bine de bara si soferul conduce mai agresiv, esti mancat. Nu mai stii pe unde sa te ascunzi de rusine si cum sa mai cobori „basma curata”. Ridicatul pentru cedarea locului a devenit demult istorie, oamenii se socheaza daca spui „multumesc” ; daca te ridici sa ii lasi incep povestile nemuritoare despre cum era pe vremea lor cand nu ai chef decat sa iti vezi de drum. Pregatitul pentru coborare incepe cu cel putin o statie inainte si tot de pe atunci incepe si impinsul, iar daca ai nesimtirea sa te intorci sa spui ca o te cobori si tu, deschisi cutia cu povetile „pe vremea noastra” desi uita ca nici macar nu au intrebat daca te cobori s-au daca pot sa treaca si au inceput direct impinsul. Tot azi am mai auzit un sunet deranjant si greu m-am prins ce se intampla, dupa devenea tot mai greu de suportat si daca as fi avut o scobitoare la mine cu toata nesimtirea m-as fi intor sa o ofer omului care avea o mica problema cu cariile sau spalatul pe dinti dupa mancare. Mai sunt si noile aparate de compostat biletele(scanat,perforat si imprimat) care iti rup biletul in doua si daca nu mai ai 3,5 lei sa iti mai cumperi unul, mergi cu „doiul”,per pedes.

Nu vorbim de faptul ca nu ar trebui sa stim ca si calatori, de problemele personale a vecinului de calatorie, sau ca vorbitul la telefon ar trebui sa fie cumva scurt si rapid, fara prea multe detalii :”sunt in autobuz,vorbim dupa ce cobor”, iar daca e important sa tinem nivelul vocii spre mediu,in nici un caz ridicat.  Oricum tot o sa auzi povesti despre ce a facut persoana respectiva in ultimele zile, de ceva stire de la televizor sau de sotul lu’ nu stiu ce vecina care nu stiu ce a facut, despre copii-nepoti-familie.

Eu am ochii putin mai sensibili si dimineata cand ies din casa imi lacrimeaza in primele 10 minute, timp suficient sa ajung in statie si sa ma urc in autobuz. Ochii se umfla si devin rosii e ca si cum as fi plans cel putin jumate de ora. Oamenii incep sa se uite cu mila, altii cu o satisfactie ca am patit ceva rau si in acelasi timp apare semnul de intrebare: „ce-o patit”,”ii nebuna”. Tot in autobuz nu poti sa zambesti pentru ca intrebarile sunt la fel.

Un răspuns to “This is the way we go to..”

  1. Anca Februarie 6, 2013 la 2:34 pm #

    tineretul in ziua de azi versus babele plimbarete dis de dimineata (ca doar au ab gratuit!) :))) si sa nu uitam ca urcarea si coborarea e un maraton!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: