I’m hers

Pentru mine era ziua ei…

Stiam ca daca pica intr-o zi de luni, duminica e ceva sarbatoare acasa. Erau flori, era tort si erau prietenele ei si familia langa ea, iar eu stiam ca voi sta pana tarziu afara. Ma bucuram tare pentru ca primeam si eu cadouri, ca doar incepeam scoala. Si daca ai trait vreodata cu o fecioara in casa, trebuie sa stii sigur ca ai o cearta pentru curatenie. Dar asta conta mai putin, pentru ca era fericita si se bucura de ziua ei. Pe la 14 ani, pentru ca lucrasemn la ceva festival(pe tip vechi, nu europenele din ziua de azi), iar toti banii stransi i-am dat pe parfumul ei preferat: Amarige de Givenchy. 

Am invatat cele mai multe lucruri de la ea. Singura materie pe care nu a putut sa mi-o bage in cap nici macar cu forta a fost  matematica, desi era “sef contabil”. 

Pentru ca nu am fost “cumintenia pamantului” mai erau si certuri, dar dragostea ei infinita si faptul ca am avut o copilarie mai mult decat frumoasa sunt cele mai bune amintiri. Nu cu mult inainte sa nu mai fie mi-a spus ca e mandra de mine ca sunt desteapta, pentru ca pot sa rad de mine. 

Au fost si vor mai fi multe momente in care imi va fi ciuda ca nu e langa mine fizic, dar stiu ca e “the second star to the left”…si de acolo ma ghideaza cum poate. 

Nu e zi in care sa nu ma gandesc, asa cum nu e septembrie sau decembrie in care sa nu plang de dorul ei.