I’m hers

Pentru mine era ziua ei…

Stiam ca daca pica intr-o zi de luni, duminica e ceva sarbatoare acasa. Erau flori, era tort si erau prietenele ei si familia langa ea, iar eu stiam ca voi sta pana tarziu afara. Ma bucuram tare pentru ca primeam si eu cadouri, ca doar incepeam scoala. Si daca ai trait vreodata cu o fecioara in casa, trebuie sa stii sigur ca ai o cearta pentru curatenie. Dar asta conta mai putin, pentru ca era fericita si se bucura de ziua ei. Pe la 14 ani, pentru ca lucrasemn la ceva festival(pe tip vechi, nu europenele din ziua de azi), iar toti banii stransi i-am dat pe parfumul ei preferat: Amarige de Givenchy. 

Am invatat cele mai multe lucruri de la ea. Singura materie pe care nu a putut sa mi-o bage in cap nici macar cu forta a fost  matematica, desi era “sef contabil”. 

Pentru ca nu am fost “cumintenia pamantului” mai erau si certuri, dar dragostea ei infinita si faptul ca am avut o copilarie mai mult decat frumoasa sunt cele mai bune amintiri. Nu cu mult inainte sa nu mai fie mi-a spus ca e mandra de mine ca sunt desteapta, pentru ca pot sa rad de mine. 

Au fost si vor mai fi multe momente in care imi va fi ciuda ca nu e langa mine fizic, dar stiu ca e “the second star to the left”…si de acolo ma ghideaza cum poate. 

Nu e zi in care sa nu ma gandesc, asa cum nu e septembrie sau decembrie in care sa nu plang de dorul ei. 

Furtuna

Caci de la o anumita varsta nu le mai poti spune “tantrum” si la oamenii mari iese furtuna cand nu mai pot sa tina anumite frustrari sub control. 

Fara sa imi dau seama am sarit zilele trecute la gatul unei prietene, doar in felul in care m-am exprimat, pentru ca a folosit o expresie care pe mine ma zgarie pe timpan si am facut asta uitand de problemele mele. Am uitat de dixlexia mea, de faptul ca uit cate un i sau o litera dintr-un cuvant, sau de “dragostea” mea pentru virgule. Doua zile mai tarziu imi atrage atentia cineva ca “am dat-o de gard”. Fix ca pe prietena mea, nu m-a deranjat ce a spus ci cum a spus. Dar daca raspunzi si atragi atentia ca s-ar putea sa puna problema si altfel, esti “afectata” si prea “sensibila” sau si mai bine „cu capul”.
Cred ca multe dintre frustrarile pe care cu totii le avem, dintr-un anume moment se pot transforma in regretre. Regretele astea nu te lasa sa dormi noaptea si iti transforma cerul albastru, in gri. Dupa fiecare discutie te gandesti cum ai fi putut sa spui sau sa faci altfel si “hocus-pocus” regretul. De acolo pasii sunt simpli si incepi sa nu iti mai asumi responsabilitati, curajul se miceste si el, si dupa se duce si fericirea. Dar tu cand ai decis sa spui, sau sa faci ceva, cum erai? Erai fericit? Atunci a fost decizia ta si nu ar mai trebui sa ii dai voie regretului sa te exerseze. Exerseaza curajul, ia decizi si schimba ceva. Incepe cu cea mai simpla schimbare: paine normala cu paine integrala.

Anul asta ar fi trebuit sa ne invete pe toti mai multe: sa fim mai buni, poate mai intelegatori, sa ne sunam mai des familia si prietenii, sa ne verificam sanatatea si cel mai important sa fim atenti cu cine ne petrecem timpul. Oamenii pe care ii alegem langa noi ar trebui sa merite timpul pe care il oferim, ar trebui sa putem invata de la ei, sa avem cu cine schimba pareri, stari, senzatii si sentimente. Ar trebui sa existe respect reciproc. Ar trebui sa ne sustina si sa ii sustinem. Ar trebui sa nu ne mai ascundem dupa deget cand e sa nu ne placa compania cuiva. Si crede-ma simti. Tot timpul simti vibe-ul pe care ti-l transmite cineva si pe moment poti sa decizi! Din ciclul “e frumos, dar nu prea” mai bine spui “multumesc, dar nu vreau”, pentru ca si de aici se pot porni furtunile.

Photo credit: babbel.com

Eu vs.

Nu e neaparat despre cineva anume, e day to day business.
Nu ma plang de nimeni, ba mai mult as vrea sa stie ca ma gandesc la ei.
Nu vreau sa se schimb absolut nimic, ci doar imi astern gandurile noaptea tarziu.

Eu: e iulie zic ca ar fi fain sa ma uit la Grinch
El de Craciun(sau orice alta sarbatoare): nu vreau sa vad salata de “beauf”

Eu: ce faci?
Ea: ai patit ceva?

Eu: Ba la mine nu ploua
Ea: Ba, iau trenul si vin

Eu: prefer sa fiu de acum proasta si sa intreb
Ea: daca erai proasta nu intrebai

Eu: “cafea” cand mergi spre casa
Ea: te astept ca si cand

Eu: as veni, dar
El: Mos Craciun exista

Ea: si cum spui?
Eu: e important? te sun eu!

Eu: azi nu am nici o tragere, toate ma dor
Ea: listen to your body, si dupa vineri faci picioare

Eu: aici
Ea: ti-am spus

Eu: man ia concediu si hai
El: m-am gandit la asta

Eu: ai vazut serialul x
El: uita-te la y si z, x e fumat

Eu: 4 ore nu ne ajung
Ea: stai sa vezi ce face finutul

Eu: m-as duce la F1 pe coclauri
Ea: am primit mail cu 20% reducere la bilet

Eu: send a
Ea: fost-ai lele

Eu: acasa, suntem bine
El: dar de pe fix ma suni?

Eu: serus
Ea: ce faci pisi?


Eu: cand cresc mare vreau sa fiu…
El: sotie de fotbalist sunt si eu

Eu: as vrea sa mai si lucrez
2020: ce zici sa mai somezi

Lista poate continua, cu fiecare in parte e un dialog presarat cu de toate.
Multe sau putine nu stiu, sigur lipsesc. Multe sunt direct la obiect, macar odata pe saptamana.
Sigur am omis cate ceva, important e ca ma gandesc la toti si pe toti i-as aduna intr-un camp, la o masa.

P.S.: be kind si ridica receptorul…”ca sarea-n bucate”

Nuca

Nu mi-au placut niciodata nucile, nu stiu de ce! Poate ca am descoperit acum o luna ca sunt si alergica la cateva feluri? Si culmea cel mai frumos lucru mi-a fost daruit printr-o nuca.

Oare le vad frumoase si gustoase?

Azi am vazut o poza cu ele si am inceput sa zambesc!

Nu ma asteptam ca in viata mea sa am parte de o schimbare radicala, desi credeam ca am tot facut astfel de schimbari. Nu imi imaginam ca voi gasi oameni ce vad in mine ceea ce eu nici nu stiam ca sunt, si ca ma vor pretui pentru intregul pachet. Am aflat multe despre mine, despre ce pot si cat pot intelege sau duce si mi-am dat seama ca seaman cu o nuca. Not funny, but true. Un invelis tare si un miez „moale” si bun.

Nu vazusem asta pana in momentul in care am primit nuca mea.

Abia azi am realizat ce el a vazut in mine din prima secunda, frumusetea nicii!

Si cred ca asa vom fii toata viata impreuna o mare „nuca”, o bula a noastra unde intra doar persoane dragi noua. Eu nu am vrut niciodata sa fiu inteleasa, ma bucuram ca sunt ciudata si ca nu intru in normalitatea altora, pana m-a gasit el si m-a inteles din prima! „You are unstoppable! Take a shot, chase the sun, find the beautiful. We will glow in the dark, turning dust to gold and we’ll dream it possible!”

Si daca tot e toamna ce poti sa iti doresti mai mult decat must, nuci si o prajitura buna!

Fix asa e acum viata noastra si va doresc si voua clipe frumoase!

P.S.:  Cine trimite niste must? 🙂

 

Fa ca tine, ca e mai bine…

Am promis dupa 4 ore de conversat la telefon ca o sa scriu ceva despre conversatie. Am gandit-o pe toate partile si am tot incercat sa gasesc o metoda usoara de a spune macar asa ca si „giude line” ceva din respectiva conversatie.

Uneori e foarte greu sa fi tu cand iti lipseste curajul de a face ceea ce simti. Uneori ai nevoie de confirmari si incurajari, dar parca nici astea nu sunt pe placul tau si nici asta nu te multumesc si ramai cumva blocat in a lua o decizie, cat de nesemnificativa ar fi. Ne lipseste curajul sa fim noi. E mai usor sa iei o decizie cand ai pe cine sa dai vina si persoana respectiva nu esti tu. Cu toti avem nevoie de sfaturi, de cineva aproape care sa ne sustina, doar ca acea persoana nu trebuie sa ne indrume, nu trebuie sa decida pentru noi si nu trebuie sa iti lipseasca curajul de a incerca sa faci cum vrei sau cum simti tu. Curajul asta de care iti tot spun e defapt incredere. Poate nu o ai in totalitate si desi spui ca esti stapan pe tine, stii clar ca iti lipseste ceva intr-un colt. Deciziile pe care le luam in prezent sunt bazate pe experiente trecute si defapt inainte de a lua o decizie stii ca ai doua variate. In ambele se poate intampla ceva, dar ce nu realizezi e ca in ambele situatii tot ce se intampla e spre binele tau. Si aici lipseste increderea de a face ceva sau de a merge pe un anume drum. Ne facem cumva harachiri inainte de a lua o decizie si uitam ca mai avem o inima si uitam sa o ascultam. Luptam cu mintea si cu experiente trecute, care nu prea au cum sa se repete. Si aici incepem sa „crosetam”: daca asa atunci asa, daca invers asa si daca nu invers atunci nu asa. Si increderea in tine ca poti e tot mai mica si incepi sa ai nevoie de tot mai multe confirmari din alte parti, care nu aduc nimic bun.  E greu sa te lasi de „crosetat”, e greu sa iti asculti instinctul si dupa sa te duci pe ceea ce defapt iti spune inima. Increderea in tine e cel mai bun lucru pe care poti sa il ai si crede-ma ca e un altfel de zambet pe fata. Lasa andrelele, lasa i-maxurile si incearca sa asculti vocea aia interioara care iti spune cumva ce ai de facut. Vrei rochia aia, cumpar-o! Vrei jobul ala, go for it! Vrei sa te distrezi, iesi din „comfort zone”! Vrei sa spui ceva, spune fara sa jignesti! Vrei sa suni sau sa trimiti mesaj, do it! Tot ce te rog e sa o faci cu drag si sa spui lucruri bune, fix asa cum ai vrea sa ti se spuna tie. Te-ai hotarat sa lupti, lupta si nu crede ca daca ai pierdut nu ai castigat nimic. Nu lua decizi pe baza altor experiente si a altor oameni. Sa traiesti e cel mai periculos lucru pe care ti-l poate da viata!

Ai o crema pentru orice fel de durere, ai remedii pentru tot felul de erori, ai retete pentru orice fel de dezamagire si da nu e la fel…dar ai incerede in tine si o sa poti!

Scorpia….

Vorbim aici de femei si coform dictionarului: scorpia este un animal cu mai multe capete, o femeie rea!
Scorpia aia de femeie care: te asteapta cu mancare facuta acasa; care iti face masaj chiar daca e rupta si e 2 dimineata pentru ca pe tine te doare spatele/picioarele/capul;  care isi face probleme, nu ca ai putea sa o inseli pentru ca, daca ai vrea o vei face oricum, ci pentru ca ai spus ca vii la 7 si e 1 jumate si tu nu ai trimis un mesaj sa spui ca intarzi sa stie ca esti ok. Scorpie e si femeia aia care e atat de empatica, incat simte dererea, dorinta sau nervi tai chiar daca ai fi la sute de kilometri; care iti doreste binele si dupa ce a trecut ceva vreme de cand ai plecat. Scorpie e si cea care inca isi doreste sa fi in viata ei exact asa cum esti tu, care poate inca nu are explicatii si inca le cauta.

Scorpie e femeia asta de mai sus, care in momentul in care a inchis usa si si-a vazut de viata ei, pentru ca asa ai vrut tu, nu pentru ca si-ar fi dorit, a gasit pe altcineva care sa o faca sa rada. Curva dracului, nu a tinut la tine! Nu ma, nu a stat ani in asteptarea ta, nu a plans toate noptile sau nu s-a lasat mai jos de nivelul ei de intelegere. Nu ma, ei nu i-ai fost „drag”!

P.S.: Si asta e valabil pentru ambele sexe,doar ca la barbati nu am gasit un sinonim asa de placut cu „scorpie”!

Seen

Voi alea putine care stiti sa jucati jocul de single, fericitele de voi! Pe bune, imi dati incredere ca mai exista ceva sanse si pentru astea care nu s-au nascut cu „seen”! Spun asta pentru ca eu nu stiu sa il joc sau nu cred ca vreau! Pentru mine e simplu: daca imi place un el, raspund imediat la mesaj sau la telefon!
Voi astea cu „seen” stiti ca nu se face asa! Trebuie sa astepti 4 ore sa raspunzi la un mesaj si nu trebuie sa contina emoticoane(ce bine ca mie nu imi plac); ca trebuie sa astepti 2-3 zile sa raspunzi la un apel pierdut de la „ala”; ca nu trebuie sa mananci cu pofta la o prima intalnire; ca trebuie tot timpul sa fie doar dupa programul tau stabilita, aceasta intalnire(chiar daca nu ai nimic in agenda); ca e ok sa te culci cu el abia la a doua intalnire si dupa nici in ruptul capului sa nu dai nici un semn(suna el cica); ca e o relatie oficiala pentru el doar cand iti face cunostinta cu parinti lui. Mai presus de orice, trebuie sa fii pretioasa! Ete fis(cu i din a)!!!! Cum palaria mea, sa te tot joci??? Nu fa aia, nu zi aia, nu rade tare, nu asa nu pe dincolo! Si cand esti tu??? Si aici cred eu ca astea care nu ne-am nascut cu „seen” mai putem castiga si va spun cum: daca injur o fac de la inceput, nu o sa il sochez dupa ceva timp cand pentru o capsa pusa cobor sfintii si ma fac mahalagioaica; daca imi e foame, o sa mananc si shaorma ca nu am „mate fine”; rad cu gura pana la urechi pentru o gluma buna; sunt eu in orice moment si daca ii place o stie de la inceput si mai interesant o simti si tu!
Am auzit in ultima vreme si faptul ca daca un barbat(si da aici vorbesc de barbati, nu baieti!) te vrea stie ce are de facut si vine si de la mii de kilometri distanta sa te aiba! NNNNNUUUUU! Daca te place, iti trimite un mesaj si asteapta un raspuns care sa ii dea incredere, in nici un caz nu vrea ultimatumuri si reprosuri!
Inca una care imi place tare e aia cu „recucereste-ma”! Hahahhaha!!! Cum??? „Ala” deja te stie si cum dormi noapte si cu ce fata te trezesti dimineata si ce poate insemna „datul ochilor peste cap”! Cu toate ca stie ca poate tie iti plac trandafirii, iti cumpara lalele ca i-a placut lui mai mult buchetul si ca pentru el tot flori sunt si gestul conteaza! Se „lupta” pentru tine la inceput, cand vrea sa te cunoasca, sa te aiba, sa fi a lui. Dupa, pentru el faptul ca a venit la intalniri sau ca ti-a trimis mesaj e tot acolo! Ala pe cal alb e doar in povesti, iar in viata reala alegi doar in momentul in care deschizi usa, daca iti place sau nu si cam atat! Nu are escavator sa iti faca curtea! Nu esti o cetate medievala si el trebuie sa dea batalii! Iar daca decizi ca nu iti place e foarte simplu: singurul, dar singurul lucru care se schimba e statul de „single” din „intr-o relatie”! Maine e tot luni sau marti si tot aceeasi treaba o ai de facut, trebuie sa ai grija de tine, sa iti faci treaba, sa mananci, sa iesi cu fetele si sa dormi! Restul, tot se rezolva cumva!

Despre ce vorbim?

Sunt momente cand toata lumea isi face scenarii, mai mult sau mai putin normale care nu o sa se intample niciodata in realitate(sau cel putin nu toate si nu asa cum ti-ai imaginat).
Prietenii mei stiu ca am castigat deja patru Oscaruri si ca deja pentru mine e „frectie la piciorul de lemn” sa imi imaginez tot felul de lucruri, cu toate ca le spun ca am o scuza fiind putin dusa, ei nu ma prea cred, dar parca nici eu tot timpul.
Dar, nu despre asta este vorba! Socul meu a venit in momentul in care nu ti le mai faci, momentul in care incepe linistea. Cum nu am mai trecut prin asta, m-am speriat am crezut ca s-a terminat totul. Se pare ca nu e asa, se pare ca e normal si poate nu o sa se termine niciodata, doar ca ma bucur de liniste. Nu stiu sa spun daca mai simt si nu stiu sa spun cum,cand si cat, spun doar ca e liniste si pace. Cica timpul schimba multe si nu sterge nimic, raman amintiri si senzatii, pleaca sentimente.
Primul lucru pe care il uiti e vocea!
E despre tine si despre increderea ca totul va fi bine, e despre puterea de a ramane tu in orice situatie!
Si cica pe vise nu se pune praful…

Partea mea de nebunie…

In nebunia mea, mi-am dat seama ca nu sunt chiar asa de „dusa”, mi-am luat un timp pentru mine , pentru a ma reface si a intelege mult mai bine ce s-a intamplat. Nu ma refer aici la nimic altceva decat la viata. Mi-am dat seama ca se poate; ca ai un bagaj plin de amintiri frumoase si zambete si ca atat timp cat il ai e de bine. Ca avem puterea de a trece peste tot si nu facem altceva decat sa ne cunoastem mai bine.

Am puterea sa cred intr-o senzatie, un sentiment si mai mult sa cred ca nu poate fi totul asa de pe o zi pe alta, ca trebuie timp si ca timpul asta e de partea mea si nu am ce pierde. Da, uneori ma mai „doare capul” si stiu ca in momentul ala te gandesti la mine, dar am invatat sa zambesc si trece. Da, vorbesc singura prin casa, daca trebuie, pentru ca asa iti spun ce simt si ma calmez instant. Da, am puterea cumva sa cred in amintiri, senzatii, sentimente in nebunia noastra de a crede ca se poate, ca nu a fost doar un vis si ca putem fi fericiti, chiar daca nu impreuna.

Imi „ling ranile”, ma vindec in timpul meu, in spatiul meu si nu ma grabeste nimeni. Ce am invatat acum e ca pot intelege multe, mai multe decat as fi crezut si ca totusi cumva inca te inteleg si pe tine. Poate inca iti gasesc scuze si poate inca te mai cred, dar nu privesc in urma cu regret…

E despre timp si cu timpul toate trec si cumva totul se rezolva…

 

P.S.: Nu mai e nici pustiu, nici furtuna si nici nu ne mai tinem de mana…te sarut, pana suna…

Ploaie de mai

Credeam ca am pierdut multe indeletniciri, printre care si asta cu scrisul, doar credeam. Am pierdut in schimb multe notite, care urmau sa devina postari, prin care urma sa iti spun cam tot ce simt. Urma sa iti spun ca mi s-a implinit un vis.

Toate fetele il avem la un moment dat pe Mc.Dreamy in vise, dar traim o perioada cu Mr.RightNow. Eu am crezut o vreme ca l-am gasit pe acel „el” si poate asta a si fost pentru cateva luni, dar cred ca dorinta mea copilareasca de a-mi demonstra ca se poate si ca exista a fost mai mare si am creat o alta imagine decat cea reala, cred. Spala, calca, gatea, era tandru, atent, jovial, ingaduitor, prietenul cel mai bun in timpul zilei si amantul perfect noaptea si peste toate astea era si iertator. Meniul complet… O privire si zambeam sau ma bucuram ca un copil mic si tamp, cand ma tinea noaptea in brate. Venea asezonat cu o stare de placut si de liniste. Poate asa e usor sa nu vezi cine si ce compromisuri face, si ai impresia ca totul e perfect si asa va fi si de acum inainte. Dupa urmeaza un gest, un cuvant si visul se pierde. Vroiam sa iti spun de mult, de el; sa iti arunc in fata toata fericirea mea; sa iti spun cum omul parca a schimbat totul in mine si parca mi-a redat increderea. Cred ca mi-a dat un avant, pentru ca le avem pe toate undeva uitate. Dupa cateva luni de prea bine, ramane zambetul pe buze si gustul de pelin. Puterea de a merge mai departe si increderea ca se poate visa din nou, parca sunt o carte pe care incep sa o citesc si in care incep din nou sa cred. Tot timpul am crezut in acel „happily ever after” si ca exista pentru fiecare dintre noi, mai multe incercari si dupa vine acea mare dragoste si ca nu vine doar pentru cateva luni sau ca o poti pune pe pauza si sa te intorci peste alte cateva luni. Nu de alta, dar prin simplu fapt ca ai plecat, nu prea mai ai la cine sa te intorci si e greu de crezut ca asta se poate numi iubire. Iti dai seama ca omul de langa tine e tot ce ai cautat si ti-ai dorit toata viata si pentru asta stai langa el, nu sa induri si sa fii calcat in picioare, ci pentru ca te iubeste si te accepta asa cum esti, pentru ca te sprijina si iti creste increderea.

Credeam ca am gasit omul de langa care sa nu mai plec niciodata si cu toate ca pare un vis, al meu Mc.Dreamy a existat si dupa e cam greu sa nu stii ce vrei si ce iti doresti, nu mai prea accepti compromisuri si te pregatesti incet pentru Mr.Right. Si uite asa ploaia cea rece de mai, e dusul racoros, pe care poate nu ti-l doreai, dar care te trezeste la realitate.